Cum funcționează pariurile la casa de pariuri?
Eşti cu un amic, la o bere. Amândoi sunteţi pariori, vă place să puneţi miză pe diverse evenimente. Prietene – îi zici – punem pariu că arunc moneda asta şi că iese “stemă”? Pune 1 leu, pun şi eu 1 leu. Dai cu banu’ şi va ieşi ori “stemă” ori “ban”, că doar n-o să se aşeze pe cant (ar putea să se sprijine de perete sau de altceva şi să rămână în picioare, dar nu discutăm varianta asta, să zicem că “nu se pune”). Deci – dacă iese stemă, i-ai luat banii, dacă nu – ţi-i ia amicul. De fapt, fiecare dintre voi aţi făcut un pariu pe cotă 2. Ce înseamnă asta? 1 leu înmulţit cu cota 2 = 2 lei. Simplu, o să zici, ce-ţi mai irosesc timpul cu prostii? Ai răbdare! Să zicem că ai câştigat pariul. Ai pus 1 leu, ai luat 2 lei. Care e câştigul tău? 1 leu! Nicidecum 2 lei, pentru că tu ai pus 1 leu şi ai luat 2 lei. Câştigul tău este 2 lei încasaţi minus 1 leu investit, adică 1 leu. Ţine minte exemplul ăsta pentru mai târziu, ne va ajuta la calcule.
Acum, să zicem că la masa voastră mai e un al treilea amic, el nu pariază, dar îl luaţi ca “martor”. Cum ar veni – să taie pariul. Acest cel de-al treilea amic o să vă asiste, eventual îi daţi lui banii înainte de aruncarea cu moneda, iar el îi va da, mai apoi, celui care câştigă. Cum voi sunteţi prieteni, amicul ăsta n-o să vă ceară comision că l-aţi deranjat cu pariul vostru, cu ţinutul banilor sau cu atenţia la aruncarea banului. Dar, dacă la amicul ăsta mai vin oameni de la alte mese, care fac şi ei pariuri, şi îl roagă să le ţină şi lor banii şi seama la pariuri? Dar, mai mult, încep să vină oameni şi de la alte restaurante din zonă, toţi la el, că deja e faimos. Cu toată bunăvoinţa lui, amicul vostru nu va putea să ţină cont de toate pariurile, pentru că e un singur om şi – mai apoi – de ce ar face-o, că doar nu câştigă nimic!? Aşa a apărut casa de pariuri. Casa de pariuri are posibilitatea să ţină cont, să gestioneze toate pariurile. Pentru asta, are o întreagă infrastructură, angajaţi, sedii, site de internet, toate adunate fiind nişte sume colosale investite lunar, săptămânal sau zilnic. După cum e uşor de ghicit, nimeni nu face astfel de investiţii de “amorul artei”, ci pentru câştig. Ca orice firmă, casa de pariuri are ca scop principal câştigul, altfel n-ar mai fi firmă. La rândul lor, casele de pariuri plătesc impozite şi taxe, o întreagă schemă de cheltuieli, dar asta nu e foarte interesant în articolul de faţă.
Acum, în locul amicului vostru de la masă, să zicem că aţi fi folosit serviciile casei de pariuri. Amicul vostru, băiat bun şi dezinteresat, v-a oferit cota 2 pentru oricare variantă. De ce 2? Pentru că există jumătate (50%) şanse să iasă stema şi jumătate să iasă banul. O şansă din două, 1 din 2. Dacă banul avea 3 feţe, socoteala era alta, şansele erau de o treime (33%) pentru orice faţă, adică una din trei, caz în care cota nu ar mai fi fost de 2, ci de 3. Dar, să rămânem la banul “clasic”, cu două feţe. Dacă amicul vostru nu v-a oprit comision pe serviciile lui, casa de pariuri nu poate să facă la fel. Aşa că, în loc să vă ofere cota de 2, vă va oferi maxim 1.9 pentru stemă şi 1.9 pentru ban (de multe ori cota oferită este de 1.83). Casa de pariuri va lua câte 1 leu de la voi, adică 2 lei în total, şi îi va da câştigătorului suma de 1.9 lei. Diferenţa de 10 bani este comisionul casei. Corect, nu?
Cotele de 1.8 – 1.9
Deci, atunci când vezi o cotă de 1.8 – 1.9 pentru un eveniment, să ştii că înseamnă o probabilitate de 50%, adică din două evenimente e probabil să iasă o dată rezultatul cu cota asta. Iar atunci când vezi o cotă de 2, să nu crezi cumva că probabilitatea e de 50%, ci este mai mică. Ca să dăm exemple din lumea sportului, cel mai simplu ar fi să discutăm despre tenis. De ce? Pentru că la tenis nu există rezultat de egalitate la sfârşitul meciului. Deci, dacă la fotbal poţi paria pe 1, X sau 2 (victorie a gazdelor, egal sau victorie a oaspeţilor), la tenis ai doar 1 sau 2. Dacă jucătorii sunt fix la fel de buni, de pregătiţi etc., cotele sunt egale, adică e posibil în aceeaşi măsură să câştige oricare dintre jucători. În acest caz, cotele vor fi 1.83 pentru primul jucător şi 1.83 pentru cel de-al doilea. Repet, cotele de egalitate de şanse pot fi undeva între 1.80 şi 1.90.
Dacă ai paria, împreună cu amicul tău, o viaţă întreagă pe aruncatul cu moneda, pe când ieşiţi la pensie o să constataţi că aveţi tot atâţia bani, niciunul nu s-a îmbogăţit de pe urma celuilalt. Doar aţi plimbat banii de la unul la altul. Asta, dacă jucaţi pe cota 2, aşa cum am povestit. Dacă, însă, treceţi prin casa de pariuri, o să constataţi că doar casa a câştigat. De ce? Pentru că a oprit comisionul pentru fiecare pariu pe care l-aţi făcut de-a lungul vieţii. Deci, dacă te bazezi pe simplul fapt că evenimentul la care pariezi este 50% probabil, că jucătorul de tenis cutare este perfect egal cu adversarul, asta nu e de ajuns ca să câştigi, pe termen lung. Vom explica în alte articole cum poţi să îţi măreşti şansele.